DANIELA PALADE TEODORESCU / 09.07.2021 / 11:21

Ne apropiem de un real work life balance – săptămâna de lucru de 4 zile

Până vă scrieți voi lista, vă spun cum arată lucrurile la mine. Din cele două zile, una este alocată obligatoriu nevoilor administrative și de gospodărire – curățenie, cumpărături e primă necesitate, gătit și tot ce mai e de făcut printr-o gospodărie de familie, cu copii în dotare. Varianta „delegării” acestor sarcini nu funcționează decât ocazional, din diverse motive. Greu găsești oameni de încredere pe mâinile cărora poți să îți lași casa și-apoi, chiar dacă găsești, costurile nu sunt tocmai mici, dacă iei în calcul curățenia săptămânală. Uneori, ca să-mi mai eliberez din sâmbătă, pornesc de vineri seara „workoutul” cu aspiratorul și mopul. Partea cu gătitul, cumpărăturile și toate „mărunțișurile alea de făcut în casă și care nu se văd” se întinde pe toată durata zilei de sâmbătă, uneori și a doua zi, și, de departe, consumă cel mai mult timp.

Apoi, ar mai fi o zi în care să ieși – în natură, în vizite, la un spectacol – oriunde, numai să ieși. Să îți clătești mintea, să schimbi decorul, fețele, aerul, oamenii, peisajul – orice numai ca să schimbi un pic ritmul. Aici nu pun escapadele de weekend, atât de mult dorite și atât de mult neîntâmplate, pentru că, nu-i așa, te lasă cu casa vraiște, frigiderul gol și multe chestiuni nebifate pentru casă.

Unde să mai încapă timp de citit, meditat, exersat, lucruri noi de explorat, grijă de tine, pampering, hobbyuri, zăcut fără să faci nimic, făcut doar ce-ți place?! Nu mai pun tot ce ține de timpul petrecut cu copii – mai mici sau mai mari – părinți de văzut, purtat de grijă acolo unde înaintează în vârstă sau rămân singuri, prieteni cu care să te simți bine și să spui ce ai pe suflet sau alte multe lucruri pe care trebuie să le faci sau tânjești să le faci? De regulă, sfârșesc prin a fi amânate pentru altă dată, la anul, mai încolo, mai tîrziu… prea târziu. Nu e de mirare, că de multe ori ne simțim istoviți după un weekend din care am tot tăiat din micile plăceri care ar trebui să fie motorul vieții, motivația fiecărei zile.

În contextul acesta, mult pomenitul concept „work-life balance” pare o glumă ori o Fata Morgana spre care ne târâm dogoriți până ajungem la burnout.

Perspectiva de a reduce săptâmâna de lucru la 4 zile e speranța de care avem nevoie să echilibrăm balanța viața trăită – viață muncită. E luminița de la capătul tunelului, în condițiile în care vârsta de pensionare crește și crește.

Există deja experimente care dovedesc că scurtarea săptâmânii de lucru nu e deloc un moft, ci un stil decent de viață care ne-ar îmbunătăți calitatea existenței.

Încă din 2015 se tatonează această ajustare - aceleași sarcini de lucru, dar cu timp mai puțin petrecut la serviciu. În majoritatea cazurilor, productivitatea a rămas aceeași sau chiar s-a îmbunătățit, au constatat specialiștii.

Nu e de mirare că țările care au curajul să pună în practică acest model pe piața muncii sunt Islanda, Noua Zeelandă, Spania, Marea Britanie – țări printre cele mai progresiste și cu o calitate a vieții care le situează în top. E drept și pandemia și stilul de lucru remote au accelerat necesitatea implementării noului work life balance și au aruncat în aer dictatura lucrului strit, de la birou.

Angajații incluși în program spun că se simt mai puțin stresați și mai puțin expuși riscului de epuizare (burnout), iar sănătatea lor și echilibrul dintre viața profesională și cea privată s-au îmbunătățit. Se mai vehiculează și varianta „3-2-2” (trei zile la birou, două zile lucru remote și două zile libere.

Până la urmă, ține mult de viziunea fiecărui lider care poate decide pentru compania sa. Angajați și angajatori, e timpul să punem toate cărțile pe masă și să decidem ce putem și ce nu putem, care sunt limitele fiecăruia și unde se întâlnește binele personal cu cel colectiv. Nu văd altă soluție decât cea de a sta „la masa tratativelor” și de a negocia ca oameni, ca antreprenori, ca părinți. 

Nu știu dacă acesta e idealul, dar știu sigur că există o uriașă nevoie de rescriere și reechilibrare a felului în care muncim. Tehnologia ne e de mare ajutor în înlesnirea lucrului remote sau hibrid și ne invită să profităm la maxim.

E un turning point care aduce soluții acolo unde există multe probleme și multe blocaje. Și care aduce în plus o schimbare de mentalitate de care e mare nevoie.

SHARE:

CELE MAI CITITE ȘTIRI

De la remotopia la biroul hibrid

Cum poți schimba o lume ne-bună? Fii bun!

SOS – ne mor profesioniștii!